Poveste islandeza

0
509

Era odata, nu cu foarte multa vreme in urma, o insula fericita unde locuitorii pareau sa fi gasit cel mai sigur drum spre paradis. Acolo, in mica si pitoreasca Islanda, capitalismul financiar fermecase aproape intreaga populatie. Imbogatiti fara sa stie de ce si cum, islandezii au trait aproape intreaga epoca pe care Paul Krugman o numea in ultimul sau editorial din 2009 "Deceniul zero" ca pe o poveste de succes. Uniunea Europeana le parea un univers mult prea dominat de chestiunea sociala pentru a fi tentati de integrare. Dar, ca si alte povesti frumoase, si cea islandeza a avut un sfarsit trist. Iar continuarea nu se anunta nici ea prea fericita.Criza economica a devenit cosmarul tuturor islandezilor. Daca de perioada de prosperitate au profitat doar unii, de efectele ei negative vor suferi cu totii, indiferent ce vor stabili la referendumul privind compensarea datoriilor fata de Marea Britanie si Olanda. Fie ca vor hotari sa ramburseze catre Marea Britanie si Olanda toata datoria acumulata in urma falimentului bancii islandeze Icesave, suportata de guvernele respective cand au returnat banii catre deponentii bancii cetateni ai celor doua state, fie ca, asa cum anticipeaza sondajele de opinie, vor refuza aceasta. Islandezii vor avea de suportat costuri impresionante. Daca vor rambursa datoria, atunci fiecare islandez va trebui sa contribuie cu 12.000 de euro, ceea ce este insuportabil pentru o populatie care este deja grav afectata de criza. Daca nu vor rambursa datoria, aderarea la Uniunea Europeana, care a devenit intre timp prima prioritate, va fi blocata. Si, chiar daca astazi mai toti islandezii se declara scarbiti de cei ce ii conduc, nu sunt chiar atat de nevinovati. E simplu sa treaca acum intreaga responsabilitate pe seama politicienilor, dar au asistat fermecati la intregul proces si nu au avut nici o reactie. Capitalismul de cazinou pe care s-a cladit atat de iluzoria prosperitate islandeza nu a aparut din neant. Dar, cuceriti de iluzia imbogatirii facile, au acceptat sa se lase fermecati. Orice prudenta a fost parasita pentru o viata usoara. Dar "lumea reala" si-a cerut drepturile. Cu toate acestea, cei care au profitat de naivitatea sau "disponibilitatea" guvernelor care au dereglementat fara prudenta nu par sa fi tras vreo invatatura.Dupa ce au provocat criza financiara prin metodele lor lipsite de etica, speculatorii financiari lovesc acum statele. Dupa ce Islanda cea lipsita de complexe era cat pe ce sa falimenteze in 2008, a venit acum randul Greciei, dar si al Spaniei sau Portugaliei. Aceste state, a caror datorie publica este importanta, dar gestionabila, au suferit atacuri speculative fara precedent. Or, deficitul si datoria publica pot fi stapanite doar daca economia este in crestere. si, o data ce aceste state au fost supuse unor succesive atacuri, sansele lor de redresare economica si de reluare a ritmului de crestere economica sunt minime. In consecinta, tot populatia, cum a fost si cazul Islandei, va suporta costurile unei reforme economice gandite dupa toate canoanele neoliberalismului.Morala povestii islandeze e pe cat de simpla, pe atat de greu de aplicat: popoarele care renunta la calitatea de cetateni pentru confortul consumului platesc. Dar, cand toata lumea e sub efectul "vrajii", trezirea devine dificila. Insa mai devreme sau mai tarziu, cei care s-au lasat vrajiti tot se vor trezi! Cu cat va fi mai tarziu, cu atat va fi mai greu de recuperat timpul pierdut.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here