Răspunsul Islandei la criza financiară a fost luat drept model pentru modul în care o ţară ar trebui să reacţioneze la un şoc economic dramatic, însă observatorii internaţionali ar trebui să ia notă şi de rezultatul alegerilor recente.
În pofida faptului că a ghidat ţara printr-o recuperare dificilă, dar impresionantă, coaliţia care a condus pînă recent Islanda a fost demisă, iar partidele învinuite pentru criza financiara au obţinut o majoritate strînsă. Această situaţie ridică însă o întrebare fundamentală: în epoca noastră de austeritate şi de creştere economică mai lentă, pot politicienii să îşi menţină popularitatea în lipsa unei creşteri economice nesustenabile? Cu alte cuvinte: poate vreun politician satisface aşteptările nerealiste ale alegătorilor din Europa.
După colapsul din 2008 al Islandei, aproape întregul sistem financiar a dat faliment, inflaţia a atins 18%, iar moneda s-a prăbuşit. Şomajul a urcat de la 1% la 9%. Datoria a crescut vertiginos, iar comentatorii s-au întrebat cînd va intra ţara în incapacitate de plată. Coaliţia de centru-stînga a oprit această alunecare. În momentul alegerilor de luna trecută, deficitul se transformase în surplus, moneda se stabilizase, inflaţia scăzuse la sub 4%, iar şomajul se redusese la jumătate.
Recuperarea Islandei nu s-a bazat pe tipul de măsuri de austeritate întîlnite în alte părţi ale Europei. Categoriile sociale cu venituri mici şi şomerii au fost protejaţi, iar Fondul Monetar Internaţional a lăudat destul de neaşteptat Islanda pentru faptul că şi-a păstrat sistemul nordic de asistenţă socială.
Alegerile din Islanda sînt un semnal pentru restul Europei
Descoperă mai multe la Islanda 🇮🇸 mapamond🌐media
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
