Companiile islandeze vor să investească în România

În exclusivitate pentru ziarul „Adevărul", interviu cu preşedintele islandez Ólafur Ragnar Grimsson.

Preşedintele Islandei, Ólafur Ragnar Grimsson, se află într-o vizită oficială de două zile în România.
Este prima vizită a unui şef de stat islandez în ţara noastră. Domnia sa a acordat un interviu, în exclusivitate, ziarului "Adevărul", în care ne-a vorbit despre interesul oamenilor de afaceri islandezi de a investi în România, dar şi despre ambiţiile ţării sale pe plan internaţional.

Adevărul: Domnule pre­şedinte, care ar fi principalul ţel al vizitei dvs. în România?
Olafur Ragnar Grimsson: Mă aflu în România din două motive: întărirea cooperării cu ţările din Centrul şi Estul Europei şi interesul puternic al comunităţii de afaceri din Islanda de a avea un rol activ în dezvoltarea economiei româneşti. De aceea am adus cu mine 25 de companii islandeze din domeniul energetic, bancar-financiar, construcţii şi imobiliar, farmaceutic şi tipografic.

Unul dintre motivele pentru care cooperarea cu Islanda ar fi interesantă pentru România este că, deşi astăzi ne bucurăm de prosperitate, timp de secole ne-am numărat printre cele mai sărace ţări ale Europei. Am fost o naţiune de fermieri şi pescari, trăind în zona Atlanticului într-un stat relativ sărac. În ultimii 40-50 de ani am reuşit să ne transformăm economia într-una dintre cele mai prospere.

Chiar şi oamenii simpli au venituri ridicate. Cred că România poate lua exemplu de la Islanda, despre cum poţi transforma o economie şi o societate aflate în dificultate în unele prospere, de pe urma cărora să nu beneficieze doar o mică parte a societăţii. De aceea, sper ca discuţiile cu preşedintele României, cu primul-ministru şi alţi lideri să fie cât mai cuprinzătoare.

– Cum se explică interesul oamenilor de afaceri islandezi pentru România?
– Multe companii din Islanda văd în România şi Bulgaria nu doar locuri propice pentru investiţii, dar şi zone din care companiile respective se pot extinde spre est şi spre sud. Viziunea membrilor delegaţiei de afaceri care mă însoţeşte nu este să opereze doar în România, ci şi să pună bazele unor afaceri cu ţările vecine, de pe urma cărora ar beneficia şi România.

Viziunea noastră este o dovadă a localizării strategice a României. Nu ştiu dacă sunteţi obişnuiţi să priviţi lucrurile din această perspectivă, dar când oamenii din ţara mea analizează centrul şi estul Europei, România se bucură de avantajul poziţiei strategice. De asemenea, este important, având în vedere viziunea noii Europe, să ne arătăm disponibilitatea de a purta un dialog european nu doar cu câteva ţări.

– De ce a ales Islanda să adere la NATO, o alianţă preponderent militară, deşi nu dispune de o armată?
– Aveţi dreptate, nu am avut niciodată forţe armate. Principalul motiv a fost că, în timpul Războiului Rece, Atlanticul de Nord era o zonă critică, mai ales după dezvoltarea submarinelor nucleare. În anii ’50-’60, avioanele dinspre Europa spre SUA nu puteau să străbată întreaga distanţă fără să se alimenteze. Prin poziţia sa, Islanda a devenit o zonă-cheie, aşa cum a fost şi în cel de-al Doilea Război Mondial.

În "bătalia Atlanticului" a fost crucial să ai Islanda ca bază de operaţii. De aceea, ţările NATO au invitat Islanda să devină membră, deşi nu aveam forţe armate. Mai mult, imediat după fondarea NATO, a fost stabilită o bază americană în Islanda, în 1951. În septembrie anul trecut, americanii au hotărăt să părăsească baza, deci de un an nu am mai avut soldaţi străini, ceea ce arată că zona nord-atlantică a devenit una foarte paşnică. În prezent, statutul nostru de ţară NATO este mai mult unul politic decât militar.

– De ce membră NATO şi nu membră UE?
– Când Islanda a devenit membră NATO, Uniunea Europeană nu exista, deci nu a fost vorba de a alege între Alianţă şi UE. Islanda are două înţelegeri cu Uniunea Europeană, aşa-numita „zonă economică europeană", alături de Norvegia, ceea ce înseamnă că facem parte din „piaţa internă" a UE în privinţa investiţiilor, serviciilor financiare şi pieţei muncii, dar nu suntem parte a politicilor agricole şi monetare ale Uniunii. Spun uneori că suntem membri ai „părţii celei mai bune" a UE.

Apoi, suntem membri Schengen. Într-un fel, nu e corect să spui că suntem în afara UE, noi suntem o parte a ei în ceea ce priveşte afacerile, piaţa muncii, investiţiile, serviciile financiare şi comerţul. Islandezii pot circula liber în Uniunea Europeană mai mult decât britanicii, care nu sunt în spaţiul Schengen, dar sunt membri UE. În concluzie, putem beneficia de cooperarea cu UE, dar putem avea şi propriile înţelegeri cu India, China şi SUA. Acum, de exemplu, negociem un acord de liber schimb cu China. Islanda este prima şi singura ţară europeană cu care China negociază un acord de comerţ liber. Dacă am fi fost membri UE, aceste negocieri s-ar fi purtat la Bruxelles.

– Ţara dumneavoastră candidează pentru un loc în Consiliul de Securitate al ONU. Ce şanse credeţi că aveţi?
– Credem că e foarte important pentru Consiliul de Securitate să aibă în componenţă o varietate de state. Islanda este o ţară europeană de dimensiuni mici, care din foarte săracă a devenit atât bogată şi puternică încât nimeni nu poate face presiuni asupra ei.

Avem şi o tradiţie democratică şi nonmilitară foarte puternică. Suntem una dintre cele mai sigure ţări din lume. Credem că este foarte important ca ţările mici şi mijlocii să aibă un loc în consiliu, ca acesta să nu fie un club al celor cinci membri permanenţi şi o colecţie de state mari. Una dintre schimbările fundamentale din ultimii ani este că peste 100 dintre ţările membre ONU sunt mici şi mijlocii. Sperăm că România ne va susţine candidatura.

articol complet la Adevarul